Cultele protestante sunt confesiuni crestine desprinse din catolicism in prima jumatate a sec.al XVI-lea prin miscarea Reformei.

Protestantismul inglobeaza Biserica Luterana (evanghelica), Biserica Reformata (calvinistii si zwinglienii), Biserica Anglicana, Cultul Unitarian s.a.

Din punct de vedere doctrinar, protestantismul se concentreaza in cele patru principii ale Reformei: "Sola Scriptura" (Biblia este unicul izvor autentic al revelatiei divine), "Sola Fides" (mantuirea se castiga numai in urma credintei), "Sola Gratia" (nu meritele omului ci numai harul divin il salveaza pe om in vesnicie) si "Solus Christus" (numai Hristos este mijlocitorul dintre Dumnezeu si oameni).
Protestantismul a simplificat ritualul, a fost suprimat cultul Fecioarei Maria si al sfintilor, s-a inlaturat venerarea icoanelor, s-a renuntat la post, iar tainele au fost reduse numai la doua: (botezul si impartasania).
Organizatoric, protestantismul a inlaturat primatul papal, ierarhia traditionala, celibatul preotilor si monahismul si a acordat laicilor un rol important in Biserica. In ultimele decenii, cultele protestante, inclusiv cele din tara noastra, au acceptat hirotonia femeilor. Unele biserici protestante au promovat femeile si in functia de episcop.

Biserica Reformata (Calvina)

Miscarea reformata a aparut pe teritoriul de astazi al Romaniei in prima jumatate a secolului al XVI-lea, facand adepti printre credinciosii catolici de nationalitate maghiara din Transilvania. Patrunderea ideilor Reformei in Transilvania a fost favorizata de infrangerea de catre Imperiul Otoman a Ungariei in batalia de la Mohacs (1526), in urma careia Transilvania va deveni principat autonom sub suzeranitate otomana, iar catolicismul nu va mai fi protejat oficial de autoritatile de stat.
Intemeietorul acestei confesiuni a fost Jean Calvin (1509-1564), preot catolic francez, care a aderat mai intai la protestantismul luteran, apoi a dus mai departe ideile lui Luther. Invatatura de credinta a calvinismului a fost concentrata si sistematizata in doua documente de baza: "Catehismul de la Heidelberg" (1563) si "A doua confesiune helvetica"(1566).
Patrunderea invataturii reformate a fost facilitata de posibilitatea predicarii Evangheliei in limba materna, ceea ce la vremea respectiva Biserica Romano-Catolica nu ingaduia (liturghia fiind in limba latina).
Biserica Reformata a fost recunoscuta oficial in anul 1564 de principele Transilvaniei Ioan Sigismund. Sinoadele din 1564 si 1567 au pus bazele organizatorice ale calvinismului din Transilvania. Intre 1570-1580 se infiinteaza Episcopia Reformata din Ardeal.
Dezvoltarea calvinismului a determinat puternice conflicte cu catolicismul maghiar. In 1566 calugarii si preotii catolici au fost alungati din Transilvania, calvinismul beneficiind de sprijinul, inclusiv militar, al principilor calvini. Totusi, in anul 1572, se acorda din nou libertate de manifestare catolicismului. Astfel ca acesta a supravietuit si a inceput sa se refaca in zonele Ciuc, Sf. Gheorghe, Odorhei, Trei Scaune.
Dupa ocuparea Transilvaniei de catre Imperiul Habsburgic se recunosc si intaresc drepturile Bisericii Catolice iar reformatii au fost obligati sa restituie catolicilor unele lacasuri de cult.
Dupa primul razboi mondial si unirea Transilvaniei cu Romania, parohiile din Banat, Crisana si Maramures, care pana atunci erau sub jurisdictia unor eparhii din Ungaria, au format o noua episcopie, cu sediul la Oradea.
Biserica Reformata din Romania numara in prezent 801.577 credinciosi, in marea majoritate maghiari, organizati in doua eparhii (Cluj si Oradea), cu circa 1.000 lacasuri de cult, in care slujesc 750 preoti. Biserica dispune de 780 parohii si 140 filii.
Conform Statutului de organizare si functionare, organele de conducere ale cultului sunt : sinodul, pentru biserica in intregul ei, cu atributii in ceea ce priveste legislatia bisericeasca si adevarurile de credinta), adunarea generala eparhiala pentru fiecare din cele doua eparhii si adunarea parohiala. Ca organe executive sunt : Consiliul Dirigent (pentru eparhie), Consiliul protopopiatului (pentru protopopiat) si presbiteriul (pentru parohie). In toate aceste organe, laicii au un rol insemnat.
Eparhia din Ardeal, cu sediul la Cluj-Napoca, cuprinde 486.831 credinciosi din judetele Transilvaniei propriu-zise. Eparhia este impartita in 16 protopopiate : Aiud, Brasov, Calata (Huedin), Cluj-Exterior, Cluj, Dej, Gurghiu (Reghin), Hunedoara, Mures, Mures-Campie, Odorheiul Secuiesc, Sf. Gheorghe, Tarnaveni, Tg. Secuiesc, Turda si Baraolt, care grupeaza cele 506 parohii si 96 filii, deservite de 490 preoti.
Eparhia de pe langa Piatra Craiului, cu sediul la Oradea, numara 314.746 credinciosi din Banat, Crisana si Maramures. Eparhia are 274 parohii si 44 filii, grupate in 9 protopopiate : Bihor, Baia Mare, Satu Mare, Carei, Eriu (Marghita), Arad, Timisoara, Simleul Silvaniei si Zalau. Sunt 260 preoti.
Biserica Reformata are o intensa activitate pastorala si de educatie religioasa a credinciosilor prin servicii divine, vizite pastorale, predici, lecturi biblice, catehizare etc. Toate aceste activitati se desfasoara in limba maghiara.
Au devenit traditionale la Biserica Reformata festivitatile religioase, cum sunt: "Ziua Reformei", "Sarbatoarea painii noi", "Ziua Mamei". Se practica in forme bine organizate catehizarea copiilor si tineretului, confirmarea in credinta la varsta de 14 ani facandu-se cu mult fast si o larga participare a credinciosilor.
Pregatirea preotilor reformati se face in cadrul Institutului Teologic Protestant Unic de Grad Universitar din Cluj-Napoca, in limba maghiara. Dupa decembrie 1989, Biserica Reformata a deschis Facultatea de Pedagogie Religioasa, in cadrul Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj, Institutul Superior Reformat "Sülyok Istvan" din Oradea, seminarii liceale la Cluj-Napoca, Oradea, Aiud, Tg. Mures, Sf. Gheorghe, Odorhei, Tg. Secuiesc, Zalau si Satu Mare, precum si scoli postliceale sanitare la Cluj-Napoca si Tg. Mures si o scoala de cantori-invatatori la Tg. Mures.
S-au reluat, dupa 1989, si activitatile caritative. Astfel, s-au infiintat centre de asistenta sociala la Cluj, Brasov si Oradea, case de copii, azile de batrani, cabinete medicale.
Cultul desfasoara si o vie activitate editoriala si publicistica, organele de presa cele mai de seama fiind : "Református Szemle" ("Revista reformata") "Uznet" ("Mesajul"), "Igehirdetö" ("Propovaduitorul"), "Református Család" ("Familia Reformata), "Értesitö" ("Instiintarea"), "Harangszó", "Partiumi Köszlöny".
Biserica Reformata este membra a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, a Conferintei Bisericlor Europene, a Aliantei Bisericilor Reformate Maghiare si a Sinodului Consultativ al Bisericilor Reformate Maghiare din intreaga lume.

Biserica Evanghelica C.A.

Acest cult are la baza invatatura lui Martin Luther (1483-1546) cel care a initiat reforma religioasa ce sta la baza intregului protestantism. Calugar catolic si profesor la Universitatea din Wittenberg, Luther s-a apropiat de ideile umanistilor Renasterii si a dat o noua interpretare invataturii crestine. In conceptia sa, omul isi obtine mantuirea numai prin credinta, biserica si clerul, sfintii, moastele nu au nici un rol in iertarea pacatelor. In 1517, Luther a afisat pe usa bisericii din Wittenberg cele 95 de teze prin care se condamnau abuzurile Bisericii Catolice, in special comertul cu indulgente.
Principii germani, interesati sa inlature autoritatea Bisericii Catolice asupra statelor lor, l-au aparat pe Luther si au raspandit noile idei. In anul 1526, dieta de la Speyer a hotarat ca fiecare principe este liber sa decida religia supusilor de pe teritoriul sau. Acest "protest" al principilor - contra incercarii de reinstituire a catolicismului - a dus la denumirea de "protestantism", utilizata pentru toate confesiunile nascute in urma Reformei.
Reforma lutherana s-a raspandit in randul populatiei sasesti din Transilvania, la mijlocul secolului al XVI-lea, in urma contactelor intense cu viata spirituala din vestul Europei si cu universitatile din Germania. Organizatorul bisericii astfel innoite a fost brasoveanul Johannes Honterus (1498-1549). Sinodul de la Medias din 1572 a fixat doctrina prin preluarea "Confesiunii Augustane", cel mai de seama document doctrinar al lutheranismului, elaborat in anul 1530 la Augsburg, ca baza a propovaduirii si vietii bisericesti.
Inglobarea Transilvaniei in Imperiul Habsburgic (1691) a insemnat pentru Biserica Evanghelica o schimbare simtitoare, noile autoritati incurajand contrareforma catolica, mai ales in orase.
Dupa instaurarea dualismului austro-ungar si anexarea Transilvaniei la Ungaria (1867), Biserica a preluat si o functie social-culturala, organizand mai ales viata scolara-confesionala, in vederea mentinerii identitatii nationale. Aceasta functie si-a pastrat-o si dupa realizarea Romaniei Mari (1918). Din anul 1867, sediul episcopiei, care din 1572 se afla la Biertan (langa Medias), este la Sibiu.
Dupa decembrie 1989, Biserica Evanghelica C. A. actioneaza intens pentru reluarea acestor activitati social-culturale.
Statutul organic al Bisericii Evanghelice C. A. din Romania dateaza din anul 1861, suferind cu trecerea timpului o serie de modificari.
Structura organizatorica a bisericii cuprinde: biserica locala, biserica districtuala si biserica generala. Biserica locala (parohia) are statut de persoana juridica si este condusa de adunarea generala a reprezentantilor comunitatii bisericesti si de un consiliu parohial (prezbiteriu). In prezent, sunt circa 200 de biserici si 99 de parohii, deservite de 45 preoti.
Biserica cuprinde cinci districte bisericesti (protopopiate): Brasov, Medias, Sebes, Sibiu si Sighisoara. Organele de conducere ale districtelor sunt: Congresul Bisericesc Districtual si Consistoriul Districtual. Districtul este condus de decan (protopop).
Totalitatea parohiilor formeaza Biserica generala. Organele de conducere ale acesteia sunt: Congresul Bisericesc General si Consistoriul Superior. Congresul Bisericesc General este alcatuit din membrii Consistoriului Superior, decanii si curatorii districtelor bisericesti, delegati clerici si mireni, in total circa 40 de persoane. Acest for are competenta in cele mai importante probleme ale Bisericii, inclusiv in alegerea episcopului, curatorului general si a membrilor Consistoriului Superior. Conducatorul Bisericii generale este episcopul.
Inainte de 1944, totalul credinciosilor evanghelici se ridica la 250.000 de persoane, in peste 250 de parohii. In urma razboiului si a evenimentelor politice, mai ales in urma emigrarii din ultimele doua decenii, numarul enoriasilor a scazut simtitor, ajungand, conform recensamantului din anul 1992, la 39.552 credinciosi, iar potrivit datelor Bisericii la circa 17.500 in iunie 1997.
Pentru pregatirea preotilor, Biserica Evanghelica C. A. dispune, la Sibiu, de o sectie in limba germana a Institutului Teologic Protestant Unic de grad universitar din Cluj-Napoca.
Biserica Evanghelica C.A. editeaza revista lunara "Kirchliche Blater", iar incepand cu anul 1991 tipareste, bilunar, o revista de informatii "Landeskirchliche Information ".
Din anul 1961, Biserica Evanghelica C.A. a devenit membra in Consiliul Ecumenic al Bisericilor, iar in 1963 a intrat in Federatia Mondiala Lutherana, colaborand, ca membra, si in Conferinta Bisericilor Europene. Intense sunt in prezent legaturile cu Biserica Evanghelica din Germania (EKD), mai ales cu organizatiile de ajutorare"Diakonisches Werk der EKD","Gustav-Adolf-Werk"si"Martin-Luther-Bund".

Biserica Evanghelica Lutherana Sinodo-Presbiteriala

Biserica Evanghelica Lutherana Sinodo-Presbiteriala are aceeasi doctrina ca si Biserica Evanghelica de Confesiune Augustana. Spre deosebire de evanghelicii C.A., credinciosii evanghelici S.P. sunt de nationalitate maghiara si slovaca.
Dupa infiintarea, in sec. XVI, a Bisericii Reformate, au mai ramas in Transilvania citeva parohii luterane maghiare in jurul Brasovului, altele in Banat (unele cu credinciosi slovaci) si altele in Tara Crisurilor. Comunitatilor maghiare lutherane din satele din jurul Brasovului, sate care erau proprietatea acestui oras, li s-a impus pastrarea credintei lutherane de catre autoritatile satesti din Brasov, in baza principiului "Cuius regio, eius religio". Aceste comunitati au fost incorporate in episcopia lutherana a sasilor.
Parohiile lutherane din vestul tarii au intrat sub jurisdictia Bisericii Lutherane din Ungaria. In anul 1887 si parohiile evanghelice maghiare din jurul Brasovului au intrat sub jurisdictia acestei biserici.
Dupa 1 Decembrie 1918, parohiile lutherane maghiare si slovace din Romania Mare au format o biserica aparte de cea a sasilor. Acest cult numara, conform datelor recensamantului, 21.160 credinciosi, iar conform datelor proprii 35.000, cei mai multi maghiari, restul slovaci, precum si circa 200 credinciosi de limba romana, in Bucuresti.
Biserica Evanghelica S.P. are trei protopopiate (cu sediile la Brasov, Cluj-Napoca si Nadlac), 45 de biserici, 39 parohii, 6 filii si 35 preoti.
Organizarea cultului are la baza principiul sinodo-presbiterial, ceea ce inseamna ca laicii au un rol important, conducerea este colectiva iar unitatile de baza sunt autonome.
Organul suprem de conducere este Adunarea generala a superintendentei iar intre sesiunile acesteia, Presbiteriul General. Adunarea generala a superintendentei cuprinde membri de drept (superintendent, episcop, prim-curator general, membrii presbiteriului si alti demnitari bisericesti), precum si membri alesi, atat clerici, cat si laici. Adunarea generala care se intruneste anual hotaraste in problemele de baza ale cultului.
Presbiteriul general este format din superintendent, prim-curator general, alti demnitari, precum si delegatii alesi de adunarea generala. Presbiteriul general se intruneste de regula trimestrial.
Conducatorul cultului este superintendentul (episcop) ales de adunarile generale ale parohiilor.
Pregatirea preotilor se face la Sectia evanghelica S.P. a Institutului Teologic Protestant din Cluj-Napoca.
Are ca organ de presa revista lunara "Evangelikus Haranszo" ("Clopotul evanghelic"), editata la Brasov, dupa decembrie 1989.
Biserica Evanghelica S.P. este membra a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, Conferintei Bisericilor Europene si Federatiei Lutherane Mondiale.

Biserica Unitariana

Confesiunea unitariana, ca varianta a protestantismului, a aparut in Transilvania la mijlocul secolului al XVI-lea, fiind intemeiata de David Francisc (1519-1579), care a propovaduit antitrinitarismul. Noul cult a fost recunoscut oficial prin edictul Dietei de la Turda privind libertatea religioasa (1568).
In pofida acestui edict, cultul unitarian a fost supus unor persecutii din partea principilor catolici si chiar din partea celor reformati, ceea ce a determinat ca numarul adeptilor sai sa scada cu timpul. Astfel, de la 425 parohii cate erau la sfarsitul secolului al XVI-lea, s-a ajuns, in anul 1700, la numai 125.
Teza fundamentala a religiei unitariene este credinta intr-un Dumnezeu unic si indivizibil. Iisus Hristos este considerat om nu si Dumnezeu, deci nu este admisa dogma Sfintei Treimi.
Cultul unitarian, cu sediul central la Cluj, cuprinde 76.333 credinciosi de nationalitate maghiara. Marea lor majoritate este grupata in judetele: Cluj, Brasov, Covasna, Harghita si Mures, unde, de altfel, sunt organizate si cele cinci protopopiate : Cluj-Turda, Mures-Tarnava, Cristuru Secuiesc, Trei Scaune, Alba de Sus si Odorheiul Secuiesc. Cultul are 141 biserici, 125 parohii si 32 filii servite de 110 preoti.
Organizarea cultului are la baza principiul sinodo-presbiterial. Organele centrale de conducere sunt Consistoriul Suprem Sinodal, Consistoriul Suprem si Consistoriul Bisericesc.
Consistoriul Suprem Sinodal este format din episcop, curatori generali, alti demnitari bisericesti si laici, precum si din delegati alesi de protopopiate si parohii. In total, acest for numara circa 100 de membri. Consistoriul Suprem Sinodal se intruneste o data la 4 ani si are ca principale atributii alegerea episcopului si a curatorilor generali si sfintirea preotilor.
Consistoriul Suprem are aceeasi alcatuire ca si Consistoriul Suprem Sinodal, dar, spre deosebire de acesta, se intruneste anual la Cluj si are ca atributii elaborarea statutului cultului, stabilirea sarbatorilor bisericesti s.a.
Intre sesiunile Consistoriului Suprem, conducerea operativa este asigurata de Consistoriul Bisericesc, care se intruneste trimestrial.
La nivel de protopopiat si parohie, organele de conducere sunt : adunarea generala a protopopiatelor, respectiv adunarea generala parohiala. Presedintia bisericii este reprezentata de episcop si de cei doi curatori generali.
Pregatirea preotilor se face in cadrul sectiei unitariene a Institutului Teologic Protestant Unic din Cluj. Cultul are si doua scoli teologice liceale integrate in invatamantul de stat.
Cultul Unitarian publica revista trimestriala in limba maghiara "Magvetö Keresztény" ("Semanatorul Crestin") si publicatia bilunara "Unitárius Közlöny"("Monitorul Unitarian").
Biserica Unitariana este membra a Asociatiei Internationale pentru Libertate Religioasa (I.A.R.F.), cu sediul la Frankfurt pe Main (Germania).

Biserica Armeana

Biserica apostolica armeana reprezinta biserica nationala a poporului armean, care vietuieste din cele mai vechi timpuri in tinutul dintre Muntii Caucaz, Marea Caspica si Marea Neagra.
Convertirea la crestinism a armenilor a avut loc intre anii 299-301. In anul 301 crestinismul a fost decretat religie de stat.
Din punct de vedere religios, centrul spiritual al armenilor din toata lumea este la Ecimiadzin (Armenia), unde isi are sediul Patriarhul Suprem (catolicos).
Pe teritoriul tarii noastre armenii s-au asezat incepand din secolele XI-XII. Aici au gasit o atmosfera propice practicarii indeletnicirilor lor traditionale in conditii de toleranta religioasa.
La sfarsitul secolului al XIV-lea si inceputul secolului al XV-lea, numarul armenilor din Moldova a crescut, astfel ca in anul 1401 domnitorul Alexandru cel Bun infiinteaza o episcopie armeana la Suceava.
Armenii asezati in Transilvania inca din secolul al XI-lea s-au unit din punct de vedere religios cu Biserica Catolica.
Din punct de vedere dogmatic, al ritualului si al practicilor bisericesti, deosebirile dintre Biserica Ortodoxa si Biserica Armeana sunt de importanta secundara.
Limba de cult este limba armeana literara veche, indiferent de tara in care se oficiaza slujbe religioase.
Prin Legea cultelor din 1928, cultul armean a fost recunoscut de catre Statul roman ca facand parte dintre bisericile istorice din tara. In 1931 este votata Legea pentru infiintarea si functionarea eparhiei armene.
In anul 1949 a fost aprobat Statutul organic si administrativ al eparhiei armene din Romania, unde se mentioneaza ca aceasta sta sub autoritatea dogmatica si canonica a catolicului tuturor armenilor din Ecimiadzin, dar isi reglementeaza, conduce si administreaza, in mod autonom, toate treburile religioase, culturale, fundationale si epitropesti, in conformitate cu legislatia tarii noastre si cu statutul cultului.
Episcopia armeana este condusa de un Arhiepiscop sau Episcop, ajutat de un vicar eparhial. Organul central este Congresul eparhial. Consiliul eparhial este organul executiv superior pentru treburile administrative, bisericesti, culturale, fundationale si epitropesti ale intregii eparhii.
Consiliul eparhial are in componenta sa trei comitete : comitetul spiritual bisericesc, comitetul cultural si comitetul economic.
Cultul armean nu are unitati intermediare. Organele de conducere parohiale sunt : adunarea parohiala, consiliul parohial (epitropia) si comitetele parohiale.
In cadrul Eparhiei armene din Romania functioneaza 10 parohii deservite de 4 preoti, 3 diaconi, doi cantareti, cu 16 biserici si 6 cimitire confesionale.Cele mai importante comunitati sunt la Bucuresti (circa 1000 familii) si la Constanta (circa 700 familii). Celelalte comunitati sunt formate din 12-20 familii. In judetul Suceava sunt doua manastiri - monumente istorice, la Zamca si Hacigadar.

Cultul Crestin de Rit Vechi

Cultul Crestin de Rit Vechi ("Biserica lipoveneasca") cuprinde credinciosii ortodocsi rusi veniti in Tarile Romane, incepand cu prima jumatate a secolului al XVIII-lea, ca urmare a persecutiei si teroarei dezlantuite de Biserica Ortodoxa Rusa si autoritatile rusesti, pentru ca nu au fost de acord cu reformele in ritualul cultului initiate de Patriarhul Nikon, la mijlocul secolului al XVII-lea. In timpul perioadei de persecutie, o parte dintre membrii miscarii impotriva reformei lui Nikon au fugit in Polonia, Austria, Suedia, Prusia, Moldova, Dobrogea, iar cu timpul au ajuns si in America de Nord, Manciuria si chiar in Australia.
Primele comunitati de lipoveni din Romania sunt cele din satele Lipoveni (1724) si Manolea (1743), ambele in judetul Suceava; s-au constituit apoi comunitatile din Sarichioi, Jurilovca si Slava Rusa, toate din judetul Tulcea.
Din punct de vedere organizatoric, la 28 octombrie 1846 ia fiinta Mitropolia de Rit Vechi de la Fantana Alba (Bucovina de Nord), primul ierarh fiind mitropolitul Ambrozie, fost anterior mitropolit al Bosniei si Hertegovinei.
Alegerea lui Ambrozie ca mitropolit a marcat constituirea comunitatilor crestine de rit vechi intr-o Biserica autonoma ce cuprinde toti credinciosii de rit vechi din Europa, America si Australia. Succesorii lui Ambrozie (Kiril, Arcadie etc.) au purtat titlul de mitropolit, fiind recunoscuti conducatori spirituali ai tuturor credinciosilor crestini de rit vechi din lume, statut si recunoastere ce si le mentin si astazi.
La 28 iunie 1940, datorita ocuparii Bucovinei de Nord de catre Uniunea Sovietica, mitropolia crestinilor de rit vechi se muta de la Fantana Alba la Braila, unde functioneaza si in prezent, cu prerogative de conducere spirituala asupra tuturor coreligionarilor din lume.
Credinciosii crestini de rit vechi se considera pastratorii "adevaratei credinte ortodoxe" si a vechilor randuieli traditionale ale Bisericii Ortodoxe, pastreaza calendarul pe stil vechi, iar serviciile religioase le oficiaza in limba slavona.
Cultul Crestin de Rit Vechi din Romania este organizat intr-o mitropolie cu sediul la Braila, condusa de un mitropolit si trei episcopi vicari. Cei aproape 45.000 credinciosi lipoveni au la dispozitie 37 de parohii si 57 lacase de cult, deservite de 37 preoti, 5 diaconi si 20 cantareti bisericesti.. De asemenea, in cadrul cultului functioneaza trei manastiri si un schit : "Vovidenia" (femei) si "Uspenia" (barbati) in comuna Slava Cercheza, judetul Tulcea, o manastire de barbati si un schit pentru femei in satul Manolea, comuna Forasti, judetul Suceava. In proprietatea cultului se afla si 32 cimitire parohiale. Cultul nu are organizat un sistem de invatamant teologic, preotii fiind alesi dintre acei credinciosi apti sa oficieze serviciile religioase, cunoscatori ai limbii slavone, tipicului si canoanelor bisericesti.
In cadrul parohiilor preotii organizeaza, in timpul vacantelor scolare, cursuri pentru invatarea limbii slavone pentru copiii de varsta scolara. Periodic, cultul tipareste : "Abecedarul","Ceaslovul", "Psaltirea", "Liturghierul" etc. si anual calendarul bisericesc.

* * *

La mijlocul secolului al XIX-lea unii credinciosi crestini de rit vechi nu l-au acceptat ca mitropolit pe Ambrozie, ci au primit preoti de la Biserica nikoniana cu conditia ca acestia sa slujeasca dupa ritualul si cartile de cult vechi. Acesti credinciosi au fost numiti "beglopopovti" (cu preoti "de ocazie"). Ulterior, beglopopovtii s-au unit cu comunitatea "edinoverti"("uniti intru credinta").
Fenomenul a fost specific si lipovenilor din Romania, beglopopovtii din tara noastra constituindu-se in cinci parohii distincte functionand in localitatile : Tulcea, Sarichioi, Slava Rusa, Slava Cercheza si Mahmudia, toate in judetul Tulcea.
Din martie 1990, cele cinci parohii s-au unit in "Asociatia crestinilor ortodocsi de rit stravechi lipovenesc", iar din octombrie 1991 au un episcop cu sediul in orasul Tulcea. Asociatia numara circa 6.500 credinciosi.
O alta grupare din randul credinciosilor de rit vechi a constituit-o cea a bezpopovtilor ("fara preot"), care a refuzat sa primeasca preoti de la Biserica nikoniana, dar si de la crestinii de rit vechi. Ei au aparut dupa anul 1860.
Ramasi fara preot, acesti credinciosi au fost lipsiti si de principalele taine bisericesti ortodoxe : impartasania, miruirea, cununia etc. Alte taine ca botezul, spovedania etc. erau oficiate de conducatorii laici ai acestor comunitati, numiti "predicatori", ei fiind alesi de obstea enoriasilor. Tot ei oficiaza si serviciile religioase.
In Romania au existat bezpopovti in localitatile : Bordusani - judetul Ialomita, Climauti - judetul Suceava si municipiul Braila. In anul 1947, primele doua comunitati au trecut la Cultul Crestin de Rit Vechi, iar a treia in anul 1967, dar din anul 1985 a parasit din nou cultul legal.